Concediu in Germania. Păreri si românisme

Anuntul ca mergem

Prima data cand am anuntat ca eu si Adriana mergem in concediu in Germania mi s-a raspuns cu „Nu mergeti la munca? Nimeni nu merge in concediu in Germania…”. Apoi a urmat valul de: „Dar stiti pe cineva acolo? De ce mergeti?”

Ca romani, suntem invatati ca in Germania se merge la munca in constructii, in Grecia se merge la plaja in Zakynthos, in Spania se merge la cules de capsuni. Ca si concediu in fiecare an esti fraier daca nu mergi cel putin in Grecia sau Spania. Sa nu cumva sa mentionezi de circuit prin Africa sau America de Sud ca te ia lumea la intrebari cum ca ce cauti pe acolo. Nu e nimic de vazut. Nu e Meteora sau Paris.

In fine, fu greu cu explicatiile la rude / prieteni pentru ca deh, trebuie sa te explici ca ce cauti pe acolo.

Drumul

Bumpy ride pana la Cenad. Apoi putin de bumpy ride pana la Mako. Apoi am dat-o pe M43 si am scapat de bumps. Am adormit instant. M-am trezit prin Austria cu sute de lumini rosii pe cer care clipoceau. Era vreo 3 dimineata si luminiile erau de la morile lor de vant. Dimineata am ajuns si pe Autobahn. Eram in Germania si totul era curat si asfaltat. Drumurile de pe camp erau asfaltate, pistele pentru biciclisti, cred ca daca era o poteca prin padure era si ea asfaltata. Asfaltul fiind lipsit de 50 shades of grey ca la noi.

Istorie si cultura

Dimineata am ajuns in Nürnberg. Un oras istoric cu radacini de aproape 1000 ani, fost oras imperial si capitala „neoficiala” a Sf. Imperiu Roman. Au construit biserica Frauenkirche in 1352, a fost centrul renascentist al Germaniei in secolele 15 si 16. Prima linie de tren din Germania, de la Nürnberg spre Fürth a fost deschisa in 1835. O alta parte mai recenta din istorie ce face referinta spre Nürnberg o vedeti probabil prin pozele si documentarele cu Germania anilor 1927-1938, orasul fiind locul de intalnire al fortelor naziste unde raspandeau propaganda la mase. Intre 1943-1945 orasul e bombardat de catre fortele aliate si in 1946 au loc procesele de la Nürnberg.

Orasul a fost un centru vremelnic al umanismului, stiintei (in special astronomiei) si al inventiilor mecanice. Albrecht Dürer a fost un vizionar si maestru al renascentismului in Europa, un pictor cunoscut, contemporan cu da Vinci si Raphael in secolul 15 si a printat prima harta din Europa a constelatiilor vazute din ambele emisfere. Primul print shop din Europa a fost deschis in 1493 in Nürnberg. Pentru cunoscatori, Christkindlesmarkt (targul de craciun) de la Nürnberg e musai de vizitat.

Primele semne ca nu mai suntem de mult în Românica

Curatenie. Curatenie peste tot. Cautam literalmente chestii pe jos, un staniol de ciocolata, o sticla goala de Cola. Nimic. Ei returneaza sticlele, fie ele de plastic sau sticla si primesc inapoi o suma de bani lasata initial la cumparare (un fel de garantie cum aveam noi pe vremuri dar nu se mai practica).

In afara de bisericile istorice din centrul vechi, o biserica n-am vazut. Pentru ca nu erau umplute de leduri, spoturi si copacii din jur taiati ca sa se vada mai bine. Erau biserici dar erau camuflate in peisaj.

Reclame cu Delia care bea o Cola sau un Smiley care face reclama la o retea de telefonie mobila din 2 in 2 metri. Postere. Nici una din chestiile acestea nu le-am vazut. De asemenea farmaciile sunt integrate in cladirile istorice, chiar daca musai sa aiba o usa veche de lemn si vitrinele din geam si nu din termopane, fara leduri si briz brizuri care iti dau criza de epilepsie si fara ditamai postere cu Arsinel care te indeamna sa cumperi medicamente pentru corason. Nu. Sus scrie farmacie, vitrina simpla, 0 leduri, medicamente cate vrei.

ATM-urile sunt inauntru in banci. Si nu sunt cozi la ele pentru ca poti plati peste tot cu cardul si facturile se platesc automat de pe card lunar. Toate … facturile.

Nu exista magazine de colt, nu exista cofetarii de colt, nu exista ABC-uri, standuri de ziare de 2 pe 2, practic nu exista custi umane. Daca vrei ziarul, mergi la supermarket. Daca vrei pita, mergi la supermarket (sau la Der Beck 🙂 ). Daca vrei tigari, sunt automate de tigari la majoritatea statiilor de autobuz, autobuze care vin la fix din 5 in 5 minute.

Vrei sa iti printezi o poza? Mergi la supermarket. Vrei flori? Supermarket. Posta? Ai ghicit – Supermarket. Vrei sa trimiti un colet prin DHL? Ei bine, au puncte automatizate unde poti pune pachetul, sa faci plata si sa iti vezi de drum.

Duminica supermarketul e inchis. Ca si restul magazinelor care nu au vreo legatura cu relaxarea sau cumparatul ocazional al unei inghetate. Ultima strigare e sambata la 8 seara. Duminica dimineata e asemenea unui episod din The Walking Dead. 0 masini pe strada.

Centrul lor vechi e mitic. Au pastrat aspectul istoric al cladirilor chiar daca inauntrul lor se afla super-centre comerciale. Stiu sa aprecieze istoria. Nu exista blocuri, doar case cu 4 etaje care pastreaza un aer fin germanic.

Nu am vazut bashtani burtosi si chei cu mertzane si haur la gat. Am vazut doar o multitudine de oameni normali cu Mercedes, BMW, Audi si VW. Cumparate de peste drum de la fabrica.

Nu am auzit un claxon, o injuratura in trafic, un turat nervos de motor. Toata lumea se opreste la semafor frumos daca e cazul, la 5 metri de spatiul unde ar trebui sa fie desenata o zebra dar sunt doar niste linii simple de ghidaj.

Banc: De cati germani e nevoie pentru a insuruba un bec? De unul. Sunt foarte eficienti si nu au timp de bancurile tale.

Bere. Pyraser. Rece.

2 chestii am aflat cat timp am fost acolo. Berea noastra e pisswater cum ar spune George R.R. Martin. Berea lor e dumniezau pe pamant. Si vine in multe categorii, a caror explicatie necesita o prezentare Power Point si multe notite.

Am fost reticent sa incerc bere pentru ca nu sunt mare fan si nu prea beau de felul meu. Dar am incercat si trebuie sa spun ca acolo se produce bere. Am bagat Pyraser si alte cateva nume care mi-e greu sa le pronunt deocamdata si categoria weizen dunkel e pe departe preferata mea.

Ca termen de comparatie, o lada de 24 de beri e vreo 13.5 euro (in jur de 60 lei). Lada se cumpara de la supermarket sau de la depozitul de bere. Sau daca esti mare fan al vreunei beri poti sa mergi cu butoiul si ti-l umple la fabrica. Atat.

 Pe unde am fost

Faber Castell, Lutz, Karstadt, Müller, Rewe, Faberwald, Lorenzkirche, Frauenkirche, St. Sebald si preferatul meu Der Beck Cafe – excelenta daca vrei sa servesti o cafea si un cookie.

Kristal Palm Beach – parc de apa cu unele din cele mai extreme topogane din Europa. Are 13 topogane care cap la cap au 1.6 kilometri. Preferatul meu a fost Turbo-Blitz cu o cadere in gol de 16 metri (ceea ce eu nu citisem initial. Imagine my surprise) si o viteza de 70km/h.

Kaiserburg – Castelul Imperial din Nürnberg. Una din cele mai frumoase fortificatii medievale din Europa. E la capatul centrului vechi si se poate vedea tot orasul de sus.

Nürnberg Alstadt – centrul lor vechi – curat, friendly, plin de centre comerciale ascunse in cladiri cu fatada istorica, cu fantani arteziene ce sunt adevarate opere de arta, perfect pentru plimbari idilice.

Tiergarten! (gradina zoologica) e imensa, are delfinariu, lei, tigri, monkeys, tot tacamul. Preferatul meu e habitatul amazonian, unde am transpirat mai rau ca la o nunta sarbeasca.

Gând pe final:

Cosmosul e mare. Din fericire, noi am nimerit in Nürnberg, Germany in aceasta vacanta. Am reusit sa vedem locuri pline de istorie ce reusesc sa convietuiasca in armonie cu lumea moderna. Am vazut o civilizatie cu tehnologie si mentalitate cu cel putin jumatate de secol mai avansata ca a noastra aici in Romania si nici nu a trebuit sa parasim planeta pentru asta.

4 Comments

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeşte Articolul Precedent:
b9c9977dc502d6599284b25a77e0fc09
East European Comic Con 2015

Anul acesta pe 8-10 mai am fost din nou cu prietena la East European Comic Con (editia 3). Evenimentul s-a...

Închide