Warcraft: Lord of the Clans de Christie Golden | Recenzie Carte

 Lord of the Clans e una din cartile mele preferate si e a 2-a carte din seria Warcraft, dupa Day of the Dragon de Richard A. Knaak. Christie Goldie e pe departe mai priceputa in arta storsului de lacrimi si trezirii de sentimente si atasamente fata de caractere decat Richard Knaak, dar fiecare cu atuurile sale 🙂

Povestea se petrece dupa invazia orcilor in Azeroth. La scurt timp dupa nasterea lui Thrall, parintii sai Durotan si Draka au fost asasinati, iar copilul e gasit de unul din comandantii aliantei, care il va creste si il va modela pentru a fi folosit ca un pion impotriva ramasitelor hoardei.

Thrall isi va petrece copilaria in Durnholde Keep ca rob. Va fi invatat sa vorbeasca, sa citeasca si sa lupte. Nestiind nimic despre lumea de afara si despre parintii sai, el va ajunge la un momentdat sa puna la indoiala ideea ca acele bestii verzi care seamana cu el sunt inamicul lui si cu ajutorul unui prieten neobisnuit, reuseste sa scape.

Nu cu mult dupa asta, el e capturat si dus intr-unul din lagarele unde erau tinuti orci prizonieri. Acolo afla mai multe despre letargia care puse stapanire pe rasa sa, din cauza unui pact de sange facut acum mult timp cu unul din Lorzii Demonilor. Thrall reuseste sa scape si sa-l caute pe unul anume Grom Hellscream, despre care auzise ca e unul dintre capeteniile orcilor care nu fusese capturat si care ar putea sa prezinte o speranta pentru hoarda, acum imprastiata si dezorganizata.

Il gaseste pe Grom, care ii il invata limba orcilor si ii spune despre trecului lor.

Thrall apoi calatoreste spre muntii Alterac unde il va intalni pe Drek’thar. Odata un shaman puternic, acesta si-a pierdut puterile datorita mandriei si orgoliului sau, fapt pentru care spiritele naturii l-au renegat. Drek’thar ii dezvaluie ca ii cunoscuse parintii si ca fiul lui Durotan va avea un mare destin. Desi fortele naturii nu il mai asculta de mult, Drek’Thar il invata pe Thrall tainele shamanismului si traditiile hoardei vechi, cea inainte sa fie corupta de sangele demonic.

Tabara lor e vizitata de un orc strain care aparent e un nomad batran, batut de timp si in cautarea unei nopti de companie si mancare. Acesta vorbeste despre cum e inutil sa se incerce eliberarea orcilor si ii insulta eforturile. Thrall il provoaca la lupta pe strain si castiga. Strainul isi dezvaluie numele: Orgrim Doomhammer (legendarul warchief al hoardei si vechiul prieten din copilarie al tatalui sau). Orgrim a vrut sa-l testeze pe tanar si impreuna cu Hellscream, decid sa-si elibereze fratii prizonieri.

In aceasta aventura, Thrall isi descopera chemarea ca shaman, descurcandu-se mult mai bine decat ar fi asteptat, luand cu asalt tabere dupa tabere de prizonieri. La a 5-a, alianta ii asteptau cu cavalerie, iar Orgrim e strapuns de o lance. Inainte sa moara, ii da arma sa lui Thrall, miticul ciocan Doomhammer (un fel de Mjölnir), armura sa neagra si il numeste Warchief al hoardei. In final isi ating scopul ebiberarii orcilor.

A fost predestinat sa conduca clanul Frostwolf, clanul tatalui sau. In schimb, Thrall a devenise warchief si noul shaman al hoardei.

 Thrall si ai lui vor incerca sa reuneasca hoarda, incercand sa nu intre in conflicte cu alianta. Dar pacea nu dureaza mult in Azeroth, si firele destinului trebuie duse pana la capat. In curand va fi vizitat de un alt strain, acesta putin mai antic, unul care il va sfatui sa calatoreasca spre tinuturile de mult uitate numite Kalimdor.

2 Comments

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeşte Articolul Precedent:
jocurile copilariei
Top 10 jocuri ale copilariei

  In nici o ordine oarecare, acestea sunt cele mai memorabile 10 jocuri care ma jucam cu patima pe vremea...

Închide